Bioacumularea şi bioamplificarea substanţelor toxice din mediu

2018-08-31 11:47:56

Prima Pagina > Articole > Bioacumularea şi bioamplificarea substanţelor toxice din mediu

 Bioacumularea şi bioamplificarea substanţelor toxice din mediu

Un lanţ trofic începe cu un producător, adică un organism care îşi produce propria hrană (cum sunt plantele care prin fotosinteză produc glucoza) şi se termină cu un consumator care este un animal care se hrăneşte cu aceste plante sau cu alte animale. Pe măsură ce urcăm spre vârful lanţului trofic se acumulează substanţele toxice din mediul înconjurător. Omul, aflat la vârful lanţului trofic, este organismul cu capacitatea cea mai mare de bioacumulare, adică de acumulare la nivelul ţesutului gras a substanţelor toxice. Se estimează că 89-99% din chimicalele din organismul uman provin din alimentele care se află la vârful lanţului trofic: carne, peşte, produse lactate, iar pe măsură ce urcăm spre vârful acestui lanţ, toxicii se concentrează, proces numit bioamplificare.

Lanţurile trofice au proprietatea de a concentra poluanţii astfel că nivelul superior conţine o cantitate mai mare de cca 10 ori. De aceea bioamplificarea este mult mai periculoasă în cazul prădătorilor (cei aflaţi în vârful lanţului trofic), inclusiv în cazul oamenilor care consumă carne, peşte, produse lactate.

La nivelul de bază al lanţului trofic unde se află plantele, contaminarea cu substanţe toxice este în mare parte un fenomen de suprafaţă, deoarece plantele nu au ţesut gras unde să acumuleze substanţele toxice ca urmare a stropirii cu pesticide şi ierbicide. Cea mai mare parte a acestor contaminanţi poate fi îndepărtată prin spălare şi înlăturare a stratului exterior înainte de consum. În plus, prin fitonutrienţii din compozitia lor, plantele sintetizează şi repară materialul genetic. Mai exact, ne ajută să ne protejăm sănătatea.

Grăsimile bune provin din plante

Ipoteza conform căreia lipsa acizilor graşi omega-3 a reprezentat o limitare în dezvoltarea creierului uman nu are suport ştiinţific, afirmă cercetătorii în antropologie. De asemenea, nu există dovezi ştiinţifice conform cărora dieta bazată pe alimente provenite din lanţul alimentar terestru a eşuat în a furniza o cantitate suficientă de acizi omega-3. Sunt multe organizaţii medicale care recomandă consumul de peşte pentru aportul de acizi omega-3 dar aceleaşi organizaţii atrag atenţia asupra contaminării cu compuşi organici cu mercur în urma consumului de peşte.

Mercurul provenit din poluarea industrială se găseşte în cantităţi mari în râuri şi oceane şi este transformat într-un compus foarte toxic, denumit metilmercur. În această formă organică, mercurul se concentrează în lanţul trofic în urma procesului de bioacumulare, în special la nivelul superior al acestuia (speciile prădătoare sunt foarte contaminate). Organismul uman nu are nicio cale de a elimina acest toxic, aşa că îl acumulează iar efectele asupra sănătăţii sunt distrugerea sistemului nervos, a inimii, a rinichilor, a sistemului imunitar.

Doar plantele produc acizi omega-3, nu peştii şi nici mamiferele. Acidul alfa linolenic (ALA) este produs de plante şi convertit în acid docosahexaenoic (DHA) de către copii şi adulţi în cantităţi corespunzătoare pentru o bună dezvoltare şi funcţionare cerebrală.

Consumul de peşte nu protejează împotriva bolilor cardiovasculare

Din păcate studiile care arată acest lucru nu ajung la publicul larg. Oamenii care au în organism o cantitate mare de mercur provenită în principal din consumul de peşte şi fructe de mare, prezintă mai multe probleme cardiace. Efectele negative ale mercurului asupra vaselor de sânge se datorează stresului oxidativ (formarea de radicali liberi), inflamaţiei, trombozei. Dar contaminarea cu mercur nu este singura problemă. În plus, consumatorii de peşte au niveluri ridicate de LDL-colesterol, ceea ce nu este surprinzător având în vedere conţinutul la fel de mare de colesterol al peştelui precum carnea de vită, porc sau pasăre. Mai mult, peştele conţine cantităţi mari de aminoacizi cu sulf (metionină) care determină creşterea nivelului de homocisteină, factor de risc pentru bolile cardiace.

Alegerea peştelui de crescătorie nu este indicată. Compoziţia grăsimii acestora depinde de modul lor de hrănire. Conţin mai mulţi contaminanţi decât peştele sălbatic, iar profilul grăsimilor nu poate fi considerat potrivit pentru sănătatea inimii, hrana acestora fiind compusă din concentrate cu uleiuri de palmier şi de rapiţă, ambele având raportul între acizii graşi esenţiali omega-6 şi omega-3 foarte dezechilibrat.

Sunt produsele de origine animală certificate organic mai sigure?

Carnea, peştele, produsele lactate, ouăle care poartă eticheta “certificate organic” provin de la animale care nu au fost tratate cu antibiotice sau hormoni de creştere, dar nivelul substanţelor poluante organice din compoziţia lor depinde de nivelul de poluare a hranei consumate.

Cum ne protejăm de bioacumulare?

Simplu: baza alimentaţiei să fie formată din alimente vegetale integrale.

Pentru a evita expunerea la substanţe toxice trebuie să consumăm alimente aflate pe nivelurile inferioare ale lanţului trofic. Vegetalele sunt mai puţin contaminate decât alimentele de origine animală.

Dacă alegeţi să consumaţi organisme marine, evitaţi vietăţile care trăiesc pe fundul mării unde se depun metalele grele (mercur): creveţi, crabi, homari, scoici.

Consumaţi peşte de mici dimensiuni. De exemplu, sardinele conţin mult mai puţin mercur decât tonul.

Alegeţi alimente certificate organic de câte ori aveţi posibilitatea.

Dacă alegeţi carne şi produse din carne, evitaţi organele, în special ficatul şi rinichii, care deseori conţin concentraţii mai mari de substanţe toxice.

Nu consumaţi carne procesată.

“Detoxifierea” prin dietă sănătoasă

Organismul uman are un sistem de detoxifiere care protejează împotriva substanţelor toxice şi ajută la eliminarea acestora din organism. În plante se găsesc substanţe detoxifiante care acţionează ca inhibitori pentru chimicalele care pot produce cancer. Energia necesară procesului de detoxifiere este furnizată de către carbohidraţi, aceştia găsindu-se în plante. Carnea, peştele, uleiurile vegetale nu conţin carbohidraţi, iar lactatele au cantităţi foarte mici. Nu este surprinzător că dieta standard, bazată pe alimente de origine animală, determină scăderea capacităţii de detoxifiere.

Este foarte important ca scăderea în greutate să se producă în urma unei diete lipsită de produse cu conţinut mare de substanţe toxice, adică o dietă bazată pe cereale integrale, legume şi fructe. Pierderea în greutate prin orice dietă înseamnă elibererea din ţesutul gras a toxicilor acumulaţi. Din păcate, cele mai multe diete sunt centrate pe cele mai contaminate produse: carne, peşte şi lactate.

E nevoie de programe speciale de detoxifiere?

Există programe de “detox” care indică clisme cu cafea, hidrocolonoterapie, aport de vitamine, minerale şi “super-alimente” dar care nu au fundament ştiinţific. De asemenea, o dietă hipocalorică, cu aport insuficient de carbohidraţi complecşi înseamnă diminuarea energiei necesare pentru eliminarea chimicalelor din organism precum şi lipsa compuşilor naturali de detoxifiere care se află în cantitate mare în alimentele vegetale.

 

Studii care stau la baza articolului:

  1. Ahmed SA.  The immune system as a potential target for environmental estrogens (endocrine disrupters): a new emerging field.  Toxicology. 2000 Sep 7;150(1-3):191-206.
  2. Bellamy MF, McDowell IF, Ramsey MW, Brownlee M, Bones C, Newcombe RG, Lewis MJ. Hyperhomocysteinemia after an oral methionine load acutely impairs endothelial function in healthy adults. Circulation. 1998 Nov 3;98(18):1848-52.
  3. Burr ML, Ashfield-Watt PA, Dunstan FD, Fehily AM, Breay P, Ashton T, Zotos PC, Haboubi NA, Elwood PC. Lack of benefit of dietary advice to men with angina: results of a controlled trial. Eur J Clin Nutr. 2003 Feb;57(2):193-200.
  4. Duarte-Davidson R, Jones KC.  Polychlorinated biphenyls (PCBs) in the UK population: estimated intake, exposure and body burden. Sci Total Environ. 1994 Jul 11;151(2):131-52.
  5. Elbaz A, Levecque C, Clavel J, Vidal JS, Richard F, Amouyel P, Alperovitch A, Chartier-Harlin MC, Tzourio C.  CYP2D6 polymorphism, pesticide exposure, and Parkinson’s disease. Ann Neurol. 2004 Mar;55(3):430-4.
  6. Fries GF. Transport of organic environmental contaminants to animal products.
  7. Furst A.  Can nutrition affect chemical toxicity?  Int J Toxicol. 2002 Sep-Oct;21(5):419-24.
  8. Guallar E, Sanz-Gallardo MI, van’t Veer P, Bode P, Aro A, Gomez-Aracena J, Kark JD, Riemersma RA, Martin-Moreno JM, Kok FJ; Heavy Metals and Myocardial Infarction Study Group. Mercury, fish oils, and the risk of myocardial infarction. N Engl J Med. 2002 Nov 28;347(22):1747-54.
  9. Guallar E, Sanz-Gallardo MI, van’t Veer P, Bode P, Aro A, Gomez-Aracena J, Kark JD, Riemersma RA, Martin-Moreno JM, Kok FJ; Heavy Metals and Myocardial Infarction Study Group.Mercury, fish oils, and the risk of myocardial infarction. N Engl J Med. 2002 Nov 28;347(22):1747-54.
  10. Hooper L, Thompson RL, Harrison RA, Summerbell CD, Ness AR, Moore HJ, Worthington HV, Durrington PN, Higgins JP, Risks and benefits of omega 3 fats for mortality, cardiovascular disease, and cancer: systematic review. BMJ. 2006 Apr 1;332(7544):752-60.
  11. Jacobs MN, Covaci A, Schepens P.  Investigation of selected persistent organic pollutants in farmed Atlantic salmon (Salmo salar), salmon aquaculture feed, and fish oil components of the feed. Environ Sci Technol. 2002 Jul 1;36(13):2797-805.
  12. Langdon JH. Has an aquatic diet been necessary for hominin brain evolution and functional development? Br J Nutr. 2006 Jul;96(1):7-17.
  13. ll JG, Henderson RJ, Tocher DR, McGhee F, Dick JR, Porter A, Smullen RP, Sargent JR. Substituting fish oil with crude palm oil in the diet of Atlantic salmon (Salmo salar) affects muscle fatty acid composition and hepatic fatty acid metabolism. J Nutr. 2002 Feb;132(2):222-30.
  14. Mitra AK, Faruque FS, Avis AL.  Breast cancer and environmental risks: where is the link?  J Environ Health. 2004 Mar;66(7):24-32, 40; quiz 41-2.
  15. Rev Environ Contam Toxicol. 1995;141:71-109.
  16. Stripp C, Overvad K, Christensen J, Thomsen BL, Olsen A, Moller S, Tjonneland A. Fish intake is positively associated with breast cancer incidence rate. J Nutr. 2003 Nov;133(11):3664-9. Cancer Res. 1998 Aug 1;58(15):3312-9
  17. Wilt TJ, Lofgren RP, Nichol KL, Schorer AE, Crespin L, Downes D, Eckfeldt J. Fish oil supplementation does not lower plasma cholesterol in men with hypercholesterolemia. Results of a randomized, placebocontrolled crossover study. Ann Intern Med. 1989 Dec 1;111(11):900-5.